Ultima zi din 2011

  Ultima zi din anul vechi,ultimele poze cu CASUTA ALBA,bineinteles din 2011.
  Anul Nou sa va aduca bucurii si inpliniri..

Case care plang,case care râd

   

       E dureros,dar mai grav e că proprietara acestei locuinţe nu-şi dorşte nimic mai mult pe lume decât să trăiască intr-o locuinţă care să arate măcar decent,dar....

         ...reuşeşte vecina din faţă sa renoveze casa şi să-i dea un aspect atrăgător.

Case care plang,case care râd

    CASE CARE PLĂNG-este dureros dar atâ de adevărat încât lăcrimăm uşor alături de aceste ziduri -şoareci şi ...

   CASE CARE RÂD- oameni.

      
         

Dilema Sfântului Aşteaptă

   Am stat pe gânduri căţiva ani dacă să încep un proiect de case eco,după un concept simplu şi totalmente normal ca şi aspiraţii de habitat.Să analizam atent dorinţele noastre privind locuinţa visată ani de zile,sau nopţi de vise.
    Am aşteptat atât de mult încât a sosit mult trâmbiţata criză.Consider că tocmai acum e momentul să ne debarasăm de superficialitatea în analiză ,şi sa punem în balanţă avantajele unei locuinţe ecologice,planificarea atentă a etapelor de lucru, pentru a demara proiecte atent studiate.
    Am gândit un mod de abordare direct şi personal,sincer şi oarecum hazliu  al prietenilor dornici de spaţiu de locuit pe pământ.De ce prieteni?Păi cum altfel să ne poziţionăm dacă vrem să avem avantaje şi noi ca firmă,şi amicii clienţi.
    S-a născut astfel un băieţel plăpând dar ambiţios de mic.L-am botezat deja Ideal Design Ecologic,şi normal că îl alintăm IDeco.
    IDeco a venit pe lume atipic faţă de confraţii din piaţa dezvoltatorilor imobiliari.El nu se lasă dus de mânuţă,ci vă ia pe voi de un degeţel şi va călăuzeşte paşii spre casa mult dorită.
   Aceasta trebuie să respecte un principiu vechi de 1800 de ani al arhitecţilor Atenei antice,care spune:cumpăra-ţi bucuriile esenţiale necesare unui mod de viaţă echilibrat,nu otrava sufletului-casa megalomanică,palat al plăcerilor deşarte.Care sunt bucuriile?Le găseşti mătăluţă în moto-ul blogului cetitorule,că eşti băiat descurcăreţ.
   Acum urmează sa-i găsim un leagăn lui IDeco,unde să vină prietenii clienţi să stea de vorbă cu el,să spună ce-şi doresc pentru ei şi cei dragi,şi împreună să facă căsuţe atrăgătoare,calde şi primitoare.Ecologice şi economice.

                               IdealDesignecologic                        IDeco 

 

         Camera de baie cu cada în mijloc are un farmec aparte. Putem murmura printre bucle de spumă cuvinte ca răsfăţ, detaşare, uşurare şi .... mai murmuraţi şi voi.

Originalitatea la ea acasă

    O ţepuşa înfiptă în perete folosită drep suport pentru lampă, face mai mult decât orice tijă de inox, fie ea şi aurită.O idee simplă dar îndrăzneaţă pentru dormitor, fiind spaţiu de noapte. Asocieri între materiale diferite pot fi făcute în living, baie pentru că petrecem puţin timp în acest loc, în bucătărie dacă este spaţiu deschis şi chiar în holurile foarte mari.Condiţia este să fie făcute cu bun gust

Poarta raiului

 Îţi poţi dori ceva mai mult decât sa deschizi aceasta uşă.
Mi-a dat un prieten o idee şi cred că mâine ma apuc de frământat lutul.O casuţa mica în curtea casei,facuta din lut,cu ramele la geamuri din lemn subţire despicat,acoperita cu stuf,în care să se joace copiii cu căţelul.Puf,aşa l-au botezat năzdrăvanii vecinului,poate să rămâna şi peste noapte.Stuful şi lâna de oaie cu care  izolez  pereţii,îl fac liderul de necontestat printre proprietarii de locuinţe cu certificat energetic clasa A plus.Nici in căsuţa albă nu va fi altfel.Am prevăzut multa vata , polistiren expandat şi extrudat,ba chiar am pus deja pe peretele nordic calupuri din pereţi sandwch(spuma poliuretanică).Să vina Traistă Goală(bătrânii ştiu cine este).
   Apropo,întrebare de bingo la bila 39.Cine poate să-mi scrie la coment,făra căutare pe Google,cine a fost Traistă Goală,daca mai exista,şi cănd vine?
Ce parere aveţi de ideea cu lutul?Cine are nişte imagini poate să trimită,m-ar ajuta mult.

     Conceptul de ACASA,nu orice casa ,este un locru normal care din pacate la noi este total neglijat de cei care îşi construiesc o locuinţă.Am vazut atâtea case inestetice vizual şi total nefunctionale încât cred ca multora le lipseşte total capacitatea de  analiză,chiar dacă românul este un individ cu o baza mentală buna.
    Despre totalul dezinteres cand vine vorba de alegerea terenului(se face de regula dupa preţ),discuţiile si căutarile premergătoare proiectului,analiza atenta a consumurilor energetice si alte aspecte semnificative,nici nu poate fi vorba.
     Sunt şi oameni care o fac,chiar cu sârg,şi dovada e ste apariţia unor locuinţe atragatoare,dar sunt din ce in ce mai puţine.
    Aspectele astea m-au determinat să ma implic intr-un proiect demarat în aşa zisa criza(de mentalitate nu economică)cu buget mic,dar cu pasiune şi implicare totală.
     Vă aştept pentru discuţii,păreri proprii,idei de principiu şi mai ales pentru consultaţii şi colaborari,pentru a umple golul din sufletul celor de lânga tine.

Un vis de inceput

     Alegerea proiectului a fost lucrul cel mai dificil.Pentru asta am facut o loterie cu foto si schiţe,am sunat un prieten artist,dar a venit intâmplator o cunoştintă şi astfel din întâmplare s-a născut casuţa alba.
    Fătuca a ales,am lucrat câteva nopti la configurare spaţii interioare şi dăi cu hârleţul,dăi cu lopata la betoane,mai bate un cui,mai îndoaie o sârma,a aparut fundaţia. Dupa câteva zile s-a trecut la zidărie si apoi stâlpi,centuri şi betoane cât cuprinde.                                                   

          

              Lemnul adus de la munte a dat formă casuţei şi am trecut apoi la pereţii etajului mansardat.Am gândit înalţime mare la peretele de sub streaşina pentru a avea amplitudine,deci surplus de spaţiu util în dormitoare.
              Cât de important e spaţiul câştigat iar costurile de înălţare sunt nesemnicative(200 euro) în raport cu ce se obţine.

Fotografia fiind o altă pasiune,v-am bombardat cu imagini.Roxana nu putea lipsi,iar ultima poză e ceea ce am visat într-o noapte când batea îngrozitor vântul şi căsuţa s-a facut mare,mare cât o vila dinainte de criză.
                                                                                                                                          

Casuţa alba

       Cam aşa ar trebui să arate la finalizare căsuţa mea de vis, care din păcate nu va fi chiar a mea. Am cam epuizat resursele şi trebuie să o vând. De ce să aştepte luni de zile câte o hăinuţă călduroasă în pragul iernii, când poate primi de la un nou proprietar veşminte noi şi plăcute.
        Deja sunt amatori după postarea fotografiei pe tocmai.ro, şi o parte întreabă dacă e posibil să arate aşa la final .Păi cum altfel, doar nu e mare lucru să respecţi întocmai un proiecţel.
        Dacă mă lasă mama natură să mai lucrez vreo 5 zile la izolaţiile exterioare şi să montez tâmplaria, de Crăciun o familie va sta în jurul brăduţului din camera de zi.
       Am fugit la căsuţa albă, mă aşteaptă meseriaşii cu schiţele golurilor de geamuri şi uşi de la etaj.
       Succese diferite şi aştept părerea ta cititorule.

Proiect Ella 108mp

Rod al visurilor de ani, venită ca raspuns la repulsia faţă de ceea ce am fost nevoit sa execut ca şi constructor pentru a câştiga bruma de arginţi necesari existenţei cotidiene, micuţa căsuţă albă de la Breazu, a venit pe lume pe 29 septembrie.

    A crescut încet dar sigur şi a implinit 7,35 ml şi 108 mp. Despre cum va arăta la majorat mai vedem în zilele următoare. Deocamdată, despre locul naşterii pot spune că am căutat 2 luni teren care să satisfacă câteva principii de bază. Noroc că nu aveam buget prea mare şi am fost nevoit să găsesc ceva cu utilitatile foarte aproape  (altfel mă costa cât un etaj să le aduc). Dintotdeauna am fost adeptul creării unui locuşor rupt din natura, pentru a avea unde sa evadez după stresul zilnic, printre betoane, borduri şi pavele aliniate la sfoară. Când văd locuinţe cu pretenţii ascunse după garduri de beton sau ziduri de cetate mă gandesc la năvălirea iminentă a popoarelor migratoare. Alţii folosesc fierul forjat, un material plăcut, nobil chiar, dacă este pus în operă cu gust, însă nu îi lasă viermişorul din creieraş să nu pună policarbonat, pentru a nu vedea vecinul nădragii doamnei proprietar la uscat pe frânghia de rufe, sau nu cumva sa vada cineva soclul, scările şi partea de jos a faţadei, făcute cu eforturi creatoare din partea arhitecţilor şi cu materialele domnilor clienţi.
     Eu am luat 1500 m la Breazu, pe un platou ca în palmă, privelişte superbă, locul fiind retras la aproximativ 200 m de zgomot, praf şi circulaţia cu decibelii aferenţi.
     Drumul de acces se termină după următoarea proprietate, deci dupa finalizarea lucrărilor (vecinul  demarând şi el un proiect frumuşel) , se vor juca nestingheriţi în pulberea uliţei, copiii lui cu caţeii mei.
     Am început în forţă cu obţinerea actelor necesare autorizaţiei de construcţie şi având deprinderea de a alerga după acestea de la nenumăratele antrenamente făcute cu ocazia ajutării benevole şi gratuite a clienţilor.

     După două săptămâni, cu autorizaţia şi proiectul la cingătoare şi cu elanul în sus, am început săpăturile şi imediat turnările. Am zidit parterul cu cărămidă, iar cu lemn adus de la munte, ales sănătos şi diferit ca specie în funcţie de utilizare, am demarat etajul mansardat şi acoperişul. Acum sunt în stadiul din fotografie şi pregătesc ţigla în blocstarturi şi izolaţiile interioare şi exterioare. Urmează traseele electrice, sanitare, închidera spaţiilor cu ferestre, uşi, iar apoi finisajele şi panglica de rigoare.
     Am nişte idei, printre care trotuare de gazon englezesc şi lespezi de piatră naturală, captarea apelor pluviale într-un bazin de acumulare şi o pompiţă să trimită apa gratuit la straturi de legume şi pomişorii fructiferi şi decorativi ce aşteaptă cuminţi să fie aruncaţi dezordonat prin curte şi grădină, nu aliniaţi cu telemetrul cum văd la unii fericiţi posesori de grădini şi curţi liliputane,dar trasate geometric,stereotip.