Rod al visurilor de ani, venită ca raspuns la repulsia faţă de ceea ce am fost nevoit sa execut ca şi constructor pentru a câştiga bruma de arginţi necesari existenţei cotidiene, micuţa căsuţă albă de la Breazu, a venit pe lume pe 29 septembrie.
A crescut încet dar sigur şi a implinit 7,35 ml şi 108 mp. Despre cum va arăta la majorat mai vedem în zilele următoare. Deocamdată, despre locul naşterii pot spune că am căutat 2 luni teren care să satisfacă câteva principii de bază. Noroc că nu aveam buget prea mare şi am fost nevoit să găsesc ceva cu utilitatile foarte aproape (altfel mă costa cât un etaj să le aduc). Dintotdeauna am fost adeptul creării unui locuşor rupt din natura, pentru a avea unde sa evadez după stresul zilnic, printre betoane, borduri şi pavele aliniate la sfoară. Când văd locuinţe cu pretenţii ascunse după garduri de beton sau ziduri de cetate mă gandesc la năvălirea iminentă a popoarelor migratoare. Alţii folosesc fierul forjat, un material plăcut, nobil chiar, dacă este pus în operă cu gust, însă nu îi lasă viermişorul din creieraş să nu pună policarbonat, pentru a nu vedea vecinul nădragii doamnei proprietar la uscat pe frânghia de rufe, sau nu cumva sa vada cineva soclul, scările şi partea de jos a faţadei, făcute cu eforturi creatoare din partea arhitecţilor şi cu materialele domnilor clienţi.
Eu am luat 1500 m la Breazu, pe un platou ca în palmă, privelişte superbă, locul fiind retras la aproximativ 200 m de zgomot, praf şi circulaţia cu decibelii aferenţi.
Drumul de acces se termină după următoarea proprietate, deci dupa finalizarea lucrărilor (vecinul demarând şi el un proiect frumuşel) , se vor juca nestingheriţi în pulberea uliţei, copiii lui cu caţeii mei.
Am început în forţă cu obţinerea actelor necesare autorizaţiei de construcţie şi având deprinderea de a alerga după acestea de la nenumăratele antrenamente făcute cu ocazia ajutării benevole şi gratuite a clienţilor.
După două săptămâni, cu autorizaţia şi proiectul la cingătoare şi cu elanul în sus, am început săpăturile şi imediat turnările. Am zidit parterul cu cărămidă, iar cu lemn adus de la munte, ales sănătos şi diferit ca specie în funcţie de utilizare, am demarat etajul mansardat şi acoperişul. Acum sunt în stadiul din fotografie şi pregătesc ţigla în blocstarturi şi izolaţiile interioare şi exterioare. Urmează traseele electrice, sanitare, închidera spaţiilor cu ferestre, uşi, iar apoi finisajele şi panglica de rigoare.
Am nişte idei, printre care trotuare de gazon englezesc şi lespezi de piatră naturală, captarea apelor pluviale într-un bazin de acumulare şi o pompiţă să trimită apa gratuit la straturi de legume şi pomişorii fructiferi şi decorativi ce aşteaptă cuminţi să fie aruncaţi dezordonat prin curte şi grădină, nu aliniaţi cu telemetrul cum văd la unii fericiţi posesori de grădini şi curţi liliputane,dar trasate geometric,stereotip.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu